miercuri, 30 mai 2012

povestea (ne)întâlnirii noastre

Pe drumul ăsta fără de sfârşit

te-ai perindat de-atâtea ori,
străin de lume şi de tot,
misteriosul Tu.
Ai poposit,
 te-ai odihnit 
şi m-ai chemat...m-ai invocat.
Nu am venit aşa cum aşteptai,
dar ţi-am trimis un semn:
un ciob de stea, albă lumină

speranţă adunată într-o clipa.
Ai adunat-o în pumnul tău,
citind în ea tot ce sunt eu.

Apoi ai înţeles. Te-ai răsucit....

şi ai plecat...

pe drumul ăsta fără de sfârşit.