marți, 29 martie 2011

Dar las' că mă fac eu mare...

9 comentarii:

  1. Cva il facesasepiada de lumea asta. Parca ii vine sa urle, sa strige, sa alerge pana cand sufletul lui se va elibera

    RăspundețiȘtergere
  2. Da Costin, din pacate are o privire de om blazat, insa cu speranta data de tinerete - speranta in viitor. Poate el (si cei ca el) vor reusi sa schimbe ceva!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos surprins; pare atat de ingandurat, parca ar fi deja un om mare, cu multe griji pe cap, si totusi cu speranta in privire.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Gabriela, Cristian: multumesc frumos!
    @ Irina: ma bucur de vizita si multumesc de parere, apreciez.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gata Alina! De azi te regasesti la rubricuta mea :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Curios cum ai reusit sa il fotografiezi.Nu s-ar zice ca il intereseaza , problema lui e mult mai profunda . Interesant ce ai putea citi pe fata unui copil ganditor .Ai putea spune ca-i serios dar aceste doua cuvinte "serios-copilarie" ,in mod logic nu ar trebui alaturate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu ar trebui alaturate, intr-adevar. Sorin, bine ai venit pe blogul meu. Te astept si altadata. Salutari!

    RăspundețiȘtergere