Puzzled: CULORI - Povestea curcubeului

Azi sunt Negru. E numele meu. Da, noi, manechinele din lemn, ne putem alege ce nume dorim, de câte ori dorim. Așa că azi mă numesc Negru. Voi bea o cafea și vă voi spune câteva lucruri despre mine.

De exemplu: îmi place să înot. În zilele când mi se face chef nebun de asta, îmi iau numele Albastru, mă duc pe plajă, la soare, mă relaxez...și visez că înot. Nu! Evident că nu știu să înot dar cum aș putea învăța în condițiile în care nu sunt impermeabil?

În ziua în care m-am îndrăgostit, mă numeam Verde. Totul s-a întâmplat foarte rapid. Eram în parc, mă relaxam contemplând iarba. O furnică escalada tulpina unei păpădii ca un adevărat alpinist. Eu mă amuzam gandindu-mă că nu are unde să-și înfigă steagul. Când a ajuns în vârf, normal că o pala de vânt a apărut de niciunde zburând câțiva pufi de păpădie împreună cu furnica alpinistă.

Atunci am vãzut-o. Într-o fracțiune de secundã privirea mi-a zburat spre ea. Era...era...Eram mut.
Gâtul mi s-a uscat brusc și am început sã clipesc des. Și ochii mi se uscaserã. Ce diafanã...se plimba printre flori și aveaun mers atât de...senzual...

Dar gata! Deja v-am spus prea mult despre Roza și nu despre asta vroiam să vorbesc. Odată m-am numit Violet. Nu a fost mare chestie dar pur și simplu mă simțeam eu așa...cum să vă descriu? .... hmmm...cum se simte violetul. Și vă jur că a fost o stare excelentă. În ziua aceea am fost foarte fericit. Așa că am decis ca cel puțin o dată la 3 luni să mă cheme Violet.

Dar un nume mai bun decât Violet este Roșu. Roșu ca atunci când m-am ținut de mâna cu Roza. Adevarat ca nu a durat decât foarte puțin, cât am facut cunoștința, apoi mi-a dat drumul la mâna și a
spus: ” Ma grabesc! Am întâlnire cu Bleu!”

Eu am devenit brusc gelos. Cine este Bleu? Eu nu pot să fiu Bleu? Oare-i mai bun decât mine? Mai arătos? Dar eu întotdeauna am fost mai arătos când am fost Galben și asta se întâmplă doar când sunt gelos.

Dar Bleu e preferatul ei...uite! i-a adus și flori... I-am privit plecând împreună.

Când sunt trist nu spun nimănui. Atunci mă numesc Verde închis. Verde ca apa mării după furtună sau ca lacurile foarte adânci de munte. Atunci nu e prea frumos și de regulă îmi aleg repede alt nume.

Problema mea cea mai mare a intervenit atunci când visam la mine și la Roza. Nu reușeam să îmi dau seama oare cum i-ar fi plăcut ei să mă cheme. Așa că am început să caut prin horoscoape șansele noastre de compatibilitate.
<<Roz-Roșu: deși asemănătoare și aparent perfect compatibile, cele două culori nu se recomandă a fi amestecate. Se pot naște conflicte iremediabile. >> E clar! Aici am greșit: i-am spus că mă numesc Roșu...

<<Roz – Bleu: șansele de reușită sunt peste 75% cu condiția ca Rozul să accepte natura duală a Bleului.>>
Ah! Draga Roza, tare sper că nu accepți nici un compromis. Bleu nu e bun pentru tine, uite că scrie și la horoscop…

<<Roz – Galben: legătură nerecomandată. Gelozia Galbenului nu are leac, cu timpul acesta devine tot mai posesiv în timp ce personalitatea rozului pălește.>>

<<Roz-Albastru: Cele două culori sunt complementare. Comunicarea între cei doi este excelentă. Albastrul îl aduce cu picioarele pe pământ pe visătorul Roz în timp ce Rozul topește răceala instinctivă a Albastrului.>>

<<Roz-Violet: Amestecul ideal de pasiune, romantism, tandrețe și ferocitate amoroasa. Cei doi sunt practic identici, diferența fiind doar...tonala.>>

Și uite așa am citit toate cărțile de astrologia culorilor. Ba mai mult, am decis să fac și un experiment. Mi-am pus halatul de doctor și am așezat pe o masă de lucru bile de diverse culori testând interacțiunea dintre ele. După lungi cercetări am ajuns la o concluzie. Dar doctorul Alb nu iși trădează secretele așa că deocamdată o voi ține pentru mine!

Acestea fiind spuse, mi-am dat seama cã aveam altã problema: cum sã fac sã o întâlnesc din nou pe Roza. Am dat telefoane, am scris mailuri, am întrebat peste tot... Devenisem pãmântiu de supãrare. Într-o searã în timpul cãutãrilor mele chiar am adormit în parc, dupã un copac. Spãșit am purtat numele de Maro o lunã întreagã.

Una peste alta, renunțasem. Într-o dimineață am văzut răsăritul. Mingea imensa de la est m-a impresionat până la lacrimi, așa că am decis să mă numesc Portocaliu. Se anunța o zi excelentă așa că am plecat la piață să cumpar portocale. Pe drum, fix în fața hotelului ”Romance” de lângă piață, am văzut-o!!! Era șansa mea! Destinul îmi zâmbea în sfârșit! Cumparase tocmai portocale așa că m-am oferit să o ajut să le care. A acceptat zâmbindu-mi...MIE!